luni, 30 noiembrie 2009

"Papofonie"

Prezentul preface puterea primului pas
Punand pe primul plan pericolul,
Privind prin prisma primejdei
Porniri palide pitite prin parti.

Patrunzatoare panica perceptibila
Plonjeaza prin plansete prizarite.
Primesc parfumul parcimoniei
Pulberea pacostei preventive.

Proverbe prapadite putrezesc prin praf
Posomorate, pierdute prin prapastii,
Purtand paradoxal puteri pribege,
Patimase priviri purtate pe pamant.

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Ploua


Afara ploua.
Puternic, patrunzator,
Ploua fara picaturi.
Ploaie seaca, stearpa dar chinuitoare
Distrugand totul in cale,
Punand la indoiala simtamintele-mi oricum fragile.
Si ploaia continua peste amintirea lumii,
Ingropand orice ramasita neatinsa de suferinta.
Ascult o melodie si privesc in gol.
Ploaia imi bate in geam, fara picaturi.
Deschid geamul si scot capul afara.
Atata uscaciune, atata pustietate
Doare!
Picaturi invizibile rad in fata neputintei mele
Vointei strivite cu atata usurinta
Dar las totul in voia sortii.
Nu-mi pasa.
Rad si eu la randul meu
In fata ploii.







sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Suflet neinteles


Suflet neinteles

Ma-ntreb mereu acelasi lucru
Ce caut eu pe-acest pamant?
Ce caut eu in asta lume?
Un suflet neinteles
Un suflet stingher
Sperante desarte ma strabat
Crezand ca daca m-as schimba
As rezolva ceva.
Dar astfel n-as mai fi eu.
M-as stinge treptat
Ca un gand uitat,
Doar un vis frumos
Dulce, trecator.
Nu! Nu e o solutie!
Eu sunt eu si voi ramane asa!
Lumea toata e impotriva mea
Sau poate eu sunt impotriva ei.
Oricum ar fi, eu raman eu.
Nimic din mine nu voi schimba
Iar daca lumea ma va ignora
Eu nu ma voi impotrivi.
Reseamnarea poate fi grea
Dar nu voi renunta.
Un fir de praf neinsemnat
Voi incerca sa fiu,
Sa trec incet, neobservat
Discret si totusi viu.

Sfarsita


Sfarsita

Invaluiti in mister
Cuprinsi in abisul intunericului
Te cautam pe tine, salvarea mea.
Alergam aidoma,
Ma invarteam in cerc.
Ochi-mi erau orbiti de pustietatea locului
Infern.
Incapabila sa razbat,
Sleita de puteri
M-am prabusit, rapusa la pamant.
Timpul trecea incet
Linistea ma tortura
Imi asteptam sfarsitul.

De ce nu venea...?

Te rog...

Te rog...


Te rog aprinde-n sufletul meu
O licarire de speranta
Macar atat.

Ar fi prea mult sa-ti cer
Sa-mi luminezi intreaga viata
Cu un suras, c-o vorba buna
Trimisa chiar si-n gluma.

Te rog...

Un lucru doar: speranta!
E tot ce mi-a ramas.
Eterna speranta
Tacuta, fara glas.

It's been a long time....

Dupa o lunga perioada in care am "tras chiulul" de la blog m-am hotarat in sfarsit sa mai scriu si eu ceva. Pe scurt, am inceput scoala. Clasa a IX-a mi se pare foarte interesanta dar si extrem de solicitanta. La inceput a fost destul de greu, perioada asta de acomodare.... dar intr-un final m-am obisnuit cu liceul, clasa, profesorii si bineinteles colegii. Toate merg bine pana acum. Nu e totul perfect dar perfectiunea nu exista asa ca nu am de ce sa ma plang.