Ratacire

Am asteptat in statia de autobuz

Ce asteptam as vrea sa fi stiut.

Ma asteptam pe mine,
Voiam sa imi revin.
Era o necesitate,
Mai mulct chiar...era chin!
De parca m-am desprins de-al meu trup
Si hoinaream aievea in pustiu
N-aveam nici tinta si nici scop,
N-aveam habar, n-aveam nimic.

Happy AVATAR Halloween!!

Cam tarziu pentru postare...stiu, dar acum am facut rost de toate pozele si acum mi-am facut timp sa postez. Sa incep cu inceputul. Vinerea trecuta, la engleza la ora de drama a trebuit sa jucam diferite scenete legate de HALLOWEEN! Spooky!! A fost absolut genial!! Ne-am distrat pe cinste. Costume, bomboane, Trick or Treat, veselie, scarry and freak stuff, glume, tone de poze, markere, peruci si multa, muuuulta tempera albastra. Da! Fiindca noi (eu si superba mea grupa) am fost avatari! Iar avatarii sunt foarte albastri!! Sincer initial am urat ziua asta. Personal nu suport orele de drama, dar asta a fost superba!! Bianca a venit cu ideea sa ne costumam in navi. Aveam ideea, ideea care era geniala...dar atat. Nu stiam cum sa dezvoltam, cum ne facem albastri, ce recuzita sa avem, ce replici, nu stiam NIMIC!! Si timpul trecea incredibil de repede. Asa ca joi noaptea eram in criza, si cu ochii beliti(atintiti suna mai frumos?:S )in monitoare. Am deschis o conferinta pe mess....iar viitorii avatari(adica noi) stateau si-si storceau creierii pentru a gasi idei ca sa faca o sceneta. Ma rog asa se presupunea, noi mai mult radeam si ne prosteam. Pana la urma am facut sceneta si a iesit perfect!! Nu prea am avut timp de repetitii dar oricum a fost bine si chiar ne-am distrat. A fost o zi memorabila!

Wax Museum

Ieri am fost cu clasa la muzeul de ceara. A fost foarte dragut, pacat ca a plouat si a fost frig. In rest ne-am distrat pe acolo, printre exponate. Nu prea semanau ele cu personajele si personalitatile dar mergeau si asa.

Emylyakos code

Bun....in urma unei intrebari de pe TPU la care am reusit sa raspund dupa multe ore de chin am facut si eu un cod pe care astept sa-l descifrati. Advertisment: e nevoie de o minte de geniu (bine nu chiar geniu dar pe aproape) ca sa puteti descifra codul.

Am scris aici o intrebare la care va trebui sa si raspundeti dupa ce o descifrati.

Bafta!:D

Emylyakos CODE

Saturday night out

Sambata asta dupa multe ore de pregatire la chimie(in cadrul programului Scoala viitorului) am fost la tara la o petrecere de "casa noua". A fost superb!! Chiar ne-am distrat. Mancare, bautura, muzica, foc de tabara, bancuri, povesti, jocuri, aer liber si tot asa.

TiA Part 3

A treia zi:

A treia si ultima zi a fost la fel de interesanta ca celelalte doua. Am discutat despre 4 tipologii umane si anume: activistii, reflectivii, teoriticienii si pragmaticii. Ne-au fost impartite foi cu puncte tari si puncte slabe ale fiecarei grupe si in functie de acestea fiecare trebuia sa se identifice cu una din cele 4 tipologii. Apoi ne-am impartit: activistii cu activistii, reflectivii cu reflectivii si tot asa. Eu am facut parte din grupa pragmaticilor. Astfel impartiti in grupe, a trebuit sa realizam o scurta sceneta care sa reflecte tipul de persoana pe care il reprezentam. Ne-am descurcat foarte bine, as spune eu. In sceneta noastra era vorba despre o firma la care se prezinta 4 persoane pentru a promova un mercedes pentru blonde. 2 dintre colegi au prezentat partea de design si alti 2 partea tehnica. Eu si inca 3 copii eram sefii 100% pragmatici. Cat despre masina...ei bine era roz, evident, interiorul captusit cu puf, multe oglinzi, 44 de airbag-uri si 12 tevi sau mai bine zis "teve" asa cum a spus de vreo 3 ori la rand cineva din echipa mea. Noi, sefii, in calitate de pragmatici, trebuia sa fim realisti si sa refuzam o asemenea idee. (oricum as fi refuzat-o....masina roz cu puf??? sa fim seriosi:)) ) Dupa scenete am discutat de ciclul KOLB, si debriefing ORID. Sper ca poza explica suficient.

Dupa ciclul KOLB am jucat un joc de simulare. Am facut pe derdienii. Derdienii erau locuitorii din Derdia, o tara cu obiceiuri si traditii foarte stricte si foarte ciudate. Regulile derdienilor erau urmatoarele: nu puteai vorbi cu cineva decat daca exista contact fizic intre tine si persoana respectiva, daca te aflai intr-un grup era suficient sa atingi o persoana si automat erai inclus in discutie. Salutul consta in sarutarea umarului drept al persoanei apoi persoana pe care o salutai trebuia sa-ti sarute umarul stang. Daca nu se intampla asa derdienii se considerau jigniti si tipau. De altfel cea mai mare jignire pentru derdieni era sa dai mana cu ei si tipau la fiecare jignire sau nerespectare a regulilor. Barbatii derdieni nu puteau vorbi cu alti barbati decat daca erau prezentati de o femeie (derdiana sa nu). La ei, lipiciul era de gen neutru, foarfeca masculin si creionul si linia feminine. Femeile derdiene nu puteau atinge foarfeca, iar barbatii linia si creionul. Derdienii nu folosesc niciodata cuvantul "NU". Cand vor sa spuna "nu" ei spun "DA" si cand vor sa spuna "DA" spun "DA" impreuna cu o incuvintare din cap. Sper ca nu am uitat vreo regula.

Ne-am impartit in 2 grupe: derdieni si ingineri. Eu am fost derdiana. Scopul era construirea unui pod pentru ca derdienii sa se poata deplasa peste valea imensa din tara lor. Derdienii erau muncitori extraordinari insa nu aveau tehnica de a construi un pod. Aici interveneau inginerii care trebuiau sa le explice cum sa construiasca podul, fara a atinge constructia insa. Aceasta era regula lor. Derdienii nu cunosteau aceasta regula si nici ingininerii nu aveau habar de regulile derdienilor, in plus ei nu aveau voie sa le dezvaluiasca( in sensul ca nu puteam sa le spuna inginerilor pur si simplu care sunt traditiile si obiceiurile lor).

A fost destul de stresant si complicat sa jucam pe derdienii. Nici inginerii nu s-au descurcat mai bine. Lor nu le-a fost usor sa intelegea regulile din felul cum ne comportam. In final, desi ne-am straduit nu am reusit sa construim podul, in schimb ne-am distrat.

TiA Part 2

A doua zi:

Deja ne cunosteam in mare parte, aveam idee cu ce "se mananca" educatia non-formala asa ca era mai usor. In cea de-a doua zi am avut un fel de mini laborator de educatie non-formala. De data asta am avut task-uri mult mai solicitante si mai complexe. Intai am vorbit despre organizarea unui energizer, am jucat si cateva jocuri de rol. Cand, fie pe grupe, fie individual ni se atribuia un rol. De exemplu: am iesit afara si ne-am impartit in grupe de cate 3. Cei doi formatori au venit si ne-au dat cate un rol. Grupa mea a primit rolul de saraci-cersetori. Altii au fost copii bogati, altii adolescenti emo, poersoane surdo-mute etc. Dupa ce fiecare stia cine e ne-am asezat toti in linie dreapta si Ana ne punea intrebari de genul: "Cine poate sa-si invite prietenii oricand la o petrecere?" sau, "Cine are internet acasa?", "Cine a vrut sa se sinucida?" etc. Daca raspunsul era afirmativ trebuia sa facem un pas in fata, daca nu stateam pe loc. La sfarsit am putut observa diferentele intre noi, care sunt asemanatoare cu diferentele intre categoriile sociale.


Un alt lucru despre care am invatat este teatrul forum. Teatrul forum sau teatrul opresatilor consta in interpretarea unei scene in care cineva este opresantul si cineva opresatul. Initiatorul acestei metode este Augusto Boal autorul cartii "Teatrul asupritilor". Scena decurge normal pana ajunge in punctul culminant. Atunci intervine joker-ul. Acesta este o persoana care apare si intreaba publicul daca este cineva care ar putea sa rezolve situatia conflictuala interpretata. Persoana care crede acest lucru urca pe scena si interpreteaza rolul opresatului (intotdeauna opresatul) incercand sa puna capat coflictului. Metoda are ca scop sa te faca sa intelegi cum se pot rezolva astel de probleme si mai mult sa incerci sa le eviti.

Am vorbit si despre "elefantelul roz" care reprezenta intruchiparea lucratorului de tineri, ce competente si cunostinte trebuie sa aiba.
Dupa elefantei rozi am pus in practica o metoda absolut geniala!

Living Library! sau Biblioteca vie. Ce inseamna asta? Pai e foarte simplu. Asa cum spune si numele, Living Library presupune ca o parte din noi sa facem pe cartile si restul sa ne citeasca. Evident nu e atat de simplu cum pare. Cartea trebuia sa aiba ceva interesant de spus, trebuie sa se poata deschida in fata cititorului. La randul lui, cititorul, poate pune intrebari cartii, poate "sapa" cat de adanc doreste pentru a afla povestea.