luni, 25 ianuarie 2010

Timp

Tic-tac, tic-tac
Urăsc sunetul ăsta.
Acelaşi ceas învechit şi prăfuit
Clipele trec că un vârtej pe lângă mine
Încerc să le apuc, să le opresc în loc
În van ! Parcă ar fi doar nişte holograme
În mână prind doar aer, uscat şi el
Uscat ca mine
Merg cu viteza negativă spre copilărie
Distanţa se măreşte tot mai mult
Secvenţe din trecut imi clătesc ochii
Până ce ceasul va fi bătut pentru ultima oară
Un ultim « tic-tac » !

Niciun comentariu: