Polovragi

Mda...in sfarsit am ajuns acasa si sunt complet extenuata. Weekend-ul asta am fost la tara, la Mateesti si la targ la Polovragi. E frumos la targ! Mereu ma incanta atmosfera aceea desi nu pot suporta muzica(numai manele si muzica populara, ba mai mult mereu volumul este la maxim). Dar trecand peste asta, targul de la Polovragi care se tine in fiecare an in preajma Sf. Ilie este e experienta placuta. Imi place toata forfota aceea, toata agitatia, aglomeratia si oamenii. Da! Cel mai mult imi place sa privesc oamenii. Mereu se aduna aici oameni din toate categoriile sociale...este un fel de turnul Babel. Exista si cateva specimene care ma amuza pur si simplu prin felul in care vorbesc sau se comporta sau si una si alta. Mereu gasesti cate unul care face pe "mascariciul" in mijlocul targului. Si este singura data cand imi place insistenta vanzatorilor. Niciodata nu suport cand vanzatorii "iti baga marfa lor pe gat". Mereu am fost de parere ca este mai castigat cel care sta in banca lui si se rezuma la a raspunde atunci cand este intrebat. Dar de data asta trec cu vederea orice, ba chiar imi face placere sa-i aud cum striga in gura mare, indemnandu-i pe trecatori sa faca macar un popas, ca sa nu mai vorbim de actul in sine de a cumpara. Este o placere ciudata a mea. Si o alta placere sunt bineinteles ALVITELE!!! Targul nu-i targ fara alvite asta-i clar!! Colorate de-ti iau ochii si dulci de-ti lasa gura apa..alvitele reprezinta una din atractiile acestui targ(cel putin pentru mine).

As putea sa continui mult despre acest "eveniment social", sa povestesc despre toti curiosii care vin pentru prima oara, despre cei care se lasa pacaliti de trucurile meschine ale vanzatorilor, despre naivitatea copiilor care se dau in carusel si masinute sau dimpotriva despre curajul celor care prefera adrenalina si aleg tiribombele care mai de care mai nebunesti, scopul lor fiind parca sa-ti intoarca stomacul pe dos, despre bucuria celor mici la vederea atator jucarii, culori, luminite, despre oamenii amarati care spera sa gaseasca lucruri ceva mai ieftine, despre prietenii vechi readuse la viata, despre intalnirile de tot felul cu oameni pe care poate nu i-am mai vazut luni intregi si tot asa dar mai bine ma opresc aici.

A!...si mai am ceva de zis. Printre multitudinea de carti am descoperit la tara una pe care, din motive necunoscute, am tot evitat-o si anume: Coliba unchiului Tom de H. Beecher-Stowe. Am terminat primul volum si sunt pe la jumatatea celui de-al doilea. Cartea m-a impresionat cu adevarat. Nu prin limbajul sofisticat al autorului, sau constructia textului ci prin profunzimea sentimentelor transmise si povestea in sine. M-a impresionat profund toata suferinta negrilor sortiti sclaviei, supusi unui regim atat de crud si de infect, m-au impresioanat credinta lor atat de puternica in Dumnezeu, puterea lor, rezistenta, dragostea pe care si-o purtau reciproc, m-a impresioant moartea micutei Eva, suferinta tatalui ei, a lui Tom si familiei lui atunci cand s-au despartit, dragostea materna a Elizei, curajul si hotararea cu care a fugit cu copilul ei pentru a-l slava de "negustorii de suflete" si multe altele. Evident am fost total revoltata impotriva tratamentului la care erau supusi negri, impotriva sclaviei, impotriva oamenilor fara suflet pentru care negrii nu erau nimic mai mult decat simple "obiecte" menite sa le sporeasca averea. Cu toate acestea Coliba unchiului Tom este o carte care impresioneaza si merita citita.

Si fiindca nu am facut poze in targ, voi pune in schimb cateva poze cu mine in fata casei: