Deja ne cunosteam in mare parte, aveam idee cu ce "se mananca" educatia non-formala asa ca era mai usor. In cea de-a doua zi am avut un fel de mini laborator de educatie non-formala. De data asta am avut task-uri mult mai solicitante si mai complexe. Intai am vorbit despre organizarea unui energizer, am jucat si cateva jocuri de rol. Cand, fie pe grupe, fie individual ni se atribuia un rol. De exemplu: am iesit afara si ne-am impartit in grupe de cate 3. Cei doi formatori au venit si ne-au dat cate un rol. Grupa mea a primit rolul de saraci-cersetori. Altii au fost copii bogati, altii adolescenti emo, poersoane surdo-mute etc. Dupa ce fiecare stia cine e ne-am asezat toti in linie dreapta si Ana ne punea intrebari de genul: "Cine poate sa-si invite prietenii oricand la o petrecere?" sau, "Cine are internet acasa?", "Cine a vrut sa se sinucida?" etc. Daca raspunsul era afirmativ trebuia sa facem un pas in fata, daca nu stateam pe loc. La sfarsit am putut observa diferentele intre noi, care sunt asemanatoare cu diferentele intre categoriile sociale.
Un alt lucru despre care am invatat este teatrul forum. Teatrul forum sau teatrul opresatilor consta in interpretarea unei scene in care cineva este opresantul si cineva opresatul. Initiatorul acestei metode este Augusto Boal autorul cartii "Teatrul asupritilor". Scena decurge normal pana ajunge in punctul culminant. Atunci intervine joker-ul. Acesta este o persoana care apare si intreaba publicul daca este cineva care ar putea sa rezolve situatia conflictuala interpretata. Persoana care crede acest lucru urca pe scena si interpreteaza rolul opresatului (intotdeauna opresatul) incercand sa puna capat coflictului. Metoda are ca scop sa te faca sa intelegi cum se pot rezolva astel de probleme si mai mult sa incerci sa le eviti.
Am vorbit si despre "elefantelul roz" care reprezenta intruchiparea lucratorului de tineri, ce competente si cunostinte trebuie sa aiba.
Dupa elefantei rozi am pus in practica o metoda absolut geniala!
Living Library! sau Biblioteca vie. Ce inseamna asta? Pai e foarte simplu. Asa cum spune si numele, Living Library presupune ca o parte din noi sa facem pe cartile si restul sa ne citeasca. Evident nu e atat de simplu cum pare. Cartea trebuia sa aiba ceva interesant de spus, trebuie sa se poata deschida in fata cititorului. La randul lui, cititorul, poate pune intrebari cartii, poate "sapa" cat de adanc doreste pentru a afla povestea.
2 comentarii:
Pluton de executie :)))
nu te radea de noi:P:))
Trimiteți un comentariu